PARFUMUL TRANDAFIRULUI

 

platformă e-learning

Într-o casă de la marginea unui sătuc frumos de munte locuia un băiat pe nume Trandafir, împreună cu bunicii săi. Pe prispa casei se aflau ghivece cu crini, petunii și cerceluși. Curtea era curată, cu o grădină plină de legume.. 

Trandafir era un băiat vesel, cu părul negru și ochii verzi. Numele de Trandafir i-a fost dat de mama lui, după numele unui actor care venise în satul lor, demult, cu o trupă de teatru, și însemna frumusețe și iubire.

Trandafir a rămas fără părinți de mic, iar bunicii l-au crescut cu toată bunătatea lor.

În fiecare zi băiatul mergea la școala din sat. Fiindcă nu avea bani de uniformă, Trandafir era nevoit să meargă cu hainele cu care lucra în gospodărie. Din această cauză hainele lui erau uzate, iar bani de altele noi nu avea.

Pe drumul către școală se întâlnea cu Nicolae și Ancuța, doi frați gemeni, cu părul blond și ochii mari. Și ei erau crecuți de o mătușă. Împreună mergeau uneori la râul din apropiere, ca să se scalde.

După ce terminau cursurile, Trandafir îi ajuta în gospodărie pe oamenii bătrâni din sat. El făcea diverse treburi: căra lemne, aducea apă de la fântână, uda plantele din grădină sau stătea la povești cu aceștia. Uneori o ajutau și cei doi gemeni. Când termina treaba, băiatul primea câte un bănuț sau ceva dulce, dar de cele mai multe ori, primea doar mulțumiri. Dar el era foarte fericit că îi putea ajuta.

Într-o zi, când se întorcea cu gălețile pline cu apă de la fântână, Trandafir s-a întâlnit pe uliță cu Dragoș și Codruț, colegii lui de clasă. Aceștiau erau fii unor oameni bogați din sat. Erau tot timpul îmbrăcați cu straie alese și foarte populari în rândul elevilor. Ei nu ratau nicio ocazie de a-l umili pe Trandafir pentru ținuta lui sărăcăcioasă.

Cu toate că pe uliță treceau mulți oameni, Dragoș și Codruț nu s-au abținut nici de data aceasta în a-l umili pe Trandafir:

-  Dragoș, știi cumva cine este acest băiat? întreabă Codruț pe un ton ironic.

-  Ei, e un băiat sărman ce face munci pentru cei săraci, la fel ca el! exclamă Dragoș.

            Trandafir s-a încruntat și le-a zis nimic. De fapt niciodată nu a reușit să riposteze la ironiile lor. Băiatul a rămas înțepenit în loc, iar Dragoș și Codruț au trecut pe lângă el, îmbrâncindu-l într-un copac de pe marginea drumului. În acel moment i-au căzut din mâini gălețile cu apă și toată apa s-a împrăștiat pe jos. Dragoș și Codruț râdeau în hohote, mulțumiți de fapta lor. Oamenii treceau și se uitau la Trandafir: unii cu milă pentru băiat, alții îl criticau că nu a fost atent, dar nimeni nu a sărit ca să îl ajute. Între timp au ajuns și gemenii Nicolae și Ancuța.  Au ridicat gălețile goale de jos și l-au ajutat pe Trandafir să se ridice, care era foarte furios.

        La toată scena a asistat nea Miron, un uncheș căruia Trandafir îi făcea uneori treburi în gospodărie. Fusese la câmp, să vadă dacă fânul era bun de cosit, și acum se odihnea sprijinit într-un toiag, la umbra unui copac aflat în apropierea locului unde Trandafir a fost îmbrâncit.

            Nea Miron îl cunoștea pe Dragoș deoarece era rudă cu familia acestuia. Părinții lui Dragoș erau oameni serioși, respectați de săteni. Nea Miron a povestit părinților lui Dragoș despre fapta celor doi băieți. Aceștia au discutat cu părinții lui Codruț și au hotărât împreună să le dea o lecție. 

            Părinții celor doi băieți le-au spus acestora că au probleme cu banii, iar ei trebuie să vândă foarte multe lucruri din casă, inclusiv straiele lor bune de școală, pentru a acoperi o datorie urgentă. Însă, dacă vor bani pentru târgul de duminica, nea Miron are nevoie de cineva care să îl ajute la cosit fânul. Dragoș și Codruț nu au îndrăznit să comenteze nimic fiindcă știau că părinții lor sunt foarte severi.

            După câteva zile s-au terminat banii pe care îi aveau strânși, iar Dragoș și Codruț au fost nevoiți să meargă la nea Miron la poartă și să își ofere ajutorul la cosit.

         În primele zile, când Dragoș și Codruț se întâlneau cu Trandafir și gemenii pe ulițele satului, aceștia traversau pe partea cealaltă a uliței; le era rușine de noua lor condiție.

            Dar într-o zi, Trandafir i-a oprit pe Dragoș și Codruț și le-a spus:

- Să știți că sunt tare bucuros că vreți să îi ajutați pe acești oameni! Iar pentru fapta voastră, nu vă port pică, am uitat totul!

      Chiar dacă părinții celor doi băieți le-au spus că a fost doar o lecție pentru ei din cauza comportamentului lor fățarnic, Dragoș și Codruț continuă să îi ajute pe oamenii în nevoi, alături de Trandafir și cei doi gemeni, Nicolae și Ancuța, copiii fiind acum buni prieteni.

 

PARFUM DE IASOMIE

 

 platformă e-learning

În cartierul de la marginea micului orașel de provincie locuia o fetiță pe nume Iasomia, împreună cu bunica sa. În cerdacul casei se aflau ghivece cu mușcate, liliac și garofițe. Strada era curată, cu foarte mulți copaci verzi, pe care îi îngrijeau toți vecinii.

Iasomia era o fată veselă, cu părul blond și ochii albaștri. Avea părul prins în codițe cu două funde roșii. Numele de Iasomia i-a fost dat de tatăl ei și însemna „parfum de iasomie” în cultura greacă, după numele unei artiste de circ.

Iasomia a rămas fără părinți de mică, iar bunica a crescut-o cu toată dragostea ei.

În fiecare zi fetița mergea la școala din centrul orașului. Fiindcă nu avea bani de autobuz, Iasomia era nevoită să meargă pe jos. Din această cauză pantofii ei erau foarte uzați, însă bani de pantofi noi nu avea.

Pe drumul către școală se întâlnea cu Mărgărit și Micșunica, doi frați gemeni, cu părul negru și ochii mari. Și ei erau crecuți de o mătușă. Împreună mergeau uneori la biblioteca orașului, ca să împrumute cărți.

După ce terminau cursurile, Iasomia îi ajuta pe bătrânii din cartier: făcea cumpărături pentru ei, le uda florile sau le plătea facturile. Uneori o ajutau și cei doi gemeni. Când termina, fata primea câte un bănuț sau ceva dulce, dar de cele mai multe ori, primea doar mulțumiri. Dar ea era foarte fericită că îi putea ajuta.

Într-o zi, când se întorcea cu plasele pline de la cumpărături, Iasomia s-a întâlnit pe stradă cu Ava și Bea, colegele ei de clasă. Acestea proveneau din familii cu  poziții sociale și economice foarte bune. Erau tot timpul îmbrăcate cu tot ce era la modă și foarte populare în rândul elevilor. Ele nu ratau nicio ocazie de a o umili pe Iasomia pentru ținuta ei sărăcăcioasă.

Cu toate că pe stradă treceau mulți oameni, Ava și Bea nu s-au abținut nici de data aceasta în a o umili pe Iasomia:

-Ava, tu vezi ce văd și eu? întrebă Bea pe un ton ironic.

-Vai Bea, văd o fată cu plase pline de cumpărături pentru cei din cartierul ei de sărăntoci! exclamă Ava.

      Iasomia s-a intimidat și nu a reușit să le zică nimic. De fapt niciodată nu a reușit să riposteze la jignirile lor. Fata a rămas înțepenită în loc, iar Ava și Bea au trecut pe lângă ea, îmbrâncind-o într-un gard de sârmă. În acel moment una din plase s-a rupt și toate produsele s-au împrăștiat pe jos. Un câine care trecea pe acolo a înhățat iute bucata de carne și dus a fost. Ava și Bea râdeau în hohote, mulțumite de acțiunea lor. Oamenii treceau și se uitau la Iasomia: unii cu milă pentru fetiță, alții o criticau că nu a fost atentă, dar nimeni nu a intervenit ca sa o ajute. Între timp au ajuns și gemenii Mărgărit și Micșunica. Au adunat toate alimentele împrăștiate și au încurajat-o pe Iasomia, care plângea în hohote.

      La toată scena a asistat și doamna Scarlett, o bătrânică cărei Iasomia îi făcea uneori cumpărături. Fusese la plimbare și acum se odihnea pe o bancă, la câțiva metri de locul unde Iasomia a fost îmbrâncită.

      Doamna Scarlett o cunoștea pe Ava deoarece era rudă cu familia acesteia. Părinții lui Ava erau oameni serioși, respectați de prieteni și vecini. Doamna Scarlett a povestit părinților lui Ava despre fapta celor două fete. Aceștia au discutat cu părinții lui Bea și au hotărât împreună să le dea o lecție. 

      Părinții celor două fete le-au spus acestora că au probleme financiare mari, iar ei trebuie să vândă foarte multe bunuri din casă, inclusiv hainele lor de firmă, pentru a acoperi o datorie urgentă. Însă, dacă vor bani de buzunar, mătușa Scarlett are nevoie de cineva care să o ajute la cumpărături și în gospodărie. Ava și Bea nu au îndrăznit să comenteze nimic fiindcă știau că părinții lor sunt foarte stricți.

      După câteva zile s-au terminat banii de buzunar din rezerve iar Ava și Bea au fost nevoite să meargă în cartierul unde locuia doamna Scarlett și să o ajute pe aceasta la scuturatul covoarelor și la cumpărături.

      În primele zile, când Ava și Bea se întâlneau cu Iasomia și gemenii prin cartier, acestea traversau pe partea cealaltă a străzii fiindcă le era rușine de noua lor condiție.

      Dar într-o zi, Iasomia le-a oprit pe Ava și Bea și le-a spus:

-Să știți că sunt tare bucuroasă că vreți să îi ajutați pe acești oameni! Iar pentru fapta voastră, nu vă port pică, am uitat totul!

      Chiar dacă părinții celor două fete le-au spus că a fost doar o lecție pentru ele din cauza comportamentului lor fățarnic, Ava și Bea continuă să îi ajute pe oamenii în nevoi, alături de Iasomia și cei doi gemeni, Mărgărit și Micșunica, copiii fiind acum buni prieteni.